Operate//ghid // administrare IT
Adresă de email pe domeniul firmei: cum o faci, de la domeniu la DMARC
Domeniul înregistrat pe firmă, alegerea furnizorului de email și înregistrările MX, SPF, DKIM și DMARC, explicate pentru cine nu lucrează în IT. La final, greșelile care se plătesc mai târziu.
Actualizat: 17.11.2026 · ~7 min de citit
O adresă ca [email protected] arată mai serios pe o ofertă decât [email protected], dar diferența importantă nu ține de imagine. Când adresele stau pe domeniul firmei, firma decide cine primește o căsuță, ce se întâmplă cu mesajele unui angajat care pleacă și la ce furnizor ține emailul. Adresele rămân aceleași și dacă peste câțiva ani schimbi furnizorul, pentru că domeniul e al tău.
Drumul are trei etape. Cumperi domeniul, alegi un furnizor de email, apoi adaugi câteva înregistrări DNS care spun restului internetului unde îți vin mesajele și cine are voie să trimită în numele tău.
Domeniul: pe numele firmei, nu al cuiva din firmă
Domeniul se cumpără de la un registrar, o firmă acreditată să vândă domenii. Pentru .ro, registrul național e administrat de RoTLD, iar înregistrarea se face prin registrarii acreditați de acesta. La comandă completezi datele titularului, adică ale proprietarului domeniului. Titularul trebuie să fie firma, cu denumirea și CUI-ul ei. Nu angajatul care s-a ocupat de comandă și nici firma care a făcut site-ul.
Contul de la registrar contează la fel de mult. Pune-l pe o adresă la care firma are acces oricând și activează autentificarea în doi pași, dacă registrarul o oferă. Cine controlează acest cont poate muta domeniul, poate schimba înregistrările DNS și, practic, poate prelua emailul firmei.
Mai trebuie să știi unde se administrează DNS-ul domeniului. De obicei e chiar la registrar, dar poate fi mutat la firma de găzduire sau la un serviciu ca Cloudflare. Toate înregistrările de mai jos se adaugă acolo, nu la furnizorul de email.
Furnizorul de email
Domeniul e doar numele. Căsuțele de email stau la un furnizor pe care îl alegi separat. Variantele obișnuite pentru o firmă mică:
- Microsoft 365 sau Google Workspace. Email, calendar, stocare de documente și o consolă din care administrezi utilizatorii. Se plătesc pe utilizator, pe lună. Ce include fiecare plan Microsoft și cât costă la data verificării găsești în ghidul despre planurile Microsoft 365 Business. Prețurile Google sunt pe site-ul Google Workspace.
- Emailul inclus în găzduirea site-ului. Multe pachete de găzduire web vin cu căsuțe de email. Pentru două sau trei adrese poate ajunge, dar spațiul e de obicei mic, iar emailul rămâne legat de contractul de găzduire al site-ului.
- Furnizori doar de email. Servicii care vând numai căsuțe pe domeniul tău, fără suita de documente.
Dincolo de preț, câteva întrebări lămuresc alegerea. Poți prelua căsuța unui om care pleacă, fără să-i ceri parola? Poți activa autentificarea în doi pași pentru toți utilizatorii? Poți exporta toate mesajele dacă pleci la alt furnizor? Poți avea adrese comune, de tipul office@, la care intră mai mulți oameni, fiecare cu contul lui?
MX, SPF, DKIM și DMARC, pe înțeles
DNS-ul e un fel de carte de telefon publică a domeniului, pe care o poate citi orice server. Furnizorul de email îți arată exact ce înregistrări să adaugi, iar tu le copiezi în panoul DNS.
MX: unde ajung mesajele
Când cineva îi scrie Anei la firma-ta.ro, serverul expeditorului caută în DNS înregistrarea MX a domeniului și livrează mesajul la serverul trecut acolo. Pot exista mai multe înregistrări MX, fiecare cu un număr de prioritate. Numărul mai mic e încercat primul.
SPF: cine are voie să trimită în numele domeniului
SPF e o înregistrare de tip TXT care începe cu v=spf1 și enumeră serverele autorizate să trimită emailuri cu adresa domeniului tău. Serverul care primește un mesaj verifică dacă expeditorul se află pe listă. Pe listă intră furnizorul de email și orice alt serviciu care trimite ca firma: programul de facturare care expediază facturile, platforma de newsletter, formularul de contact al site-ului. Domeniul trebuie să aibă o singură înregistrare SPF. Două înregistrări separate fac verificarea să eșueze. Terminația ~all cere ca mesajele trimise din alte locuri să fie tratate ca suspecte, iar -all cere respingerea lor.
DKIM: semnătura de pe fiecare mesaj
Furnizorul semnează digital fiecare mesaj trimis, cu o cheie privată pe care doar el o are. Cheia publică, folosită la verificare, stă în DNS, sub un nume de forma selector._domainkey.firma-ta.ro. Din semnătură, destinatarul află că mesajul a plecat de la un server autorizat de domeniu și că nu a fost modificat pe drum. La unii furnizori, printre care Microsoft 365 și Google Workspace, semnarea cu domeniul tău se pornește separat, din consola de administrare, după ce ai adăugat înregistrările.
DMARC: ce se face cu mesajele false
DMARC e o înregistrare TXT pusă la _dmarc.firma-ta.ro. Le spune serverelor care primesc emailuri ce să facă atunci când un mesaj pretinde că vine de la domeniul tău, dar nu trece nici verificarea SPF, nici pe cea DKIM pentru acel domeniu. Politica p=none doar cere rapoarte, p=quarantine trimite mesajele în spam, iar p=reject le respinge. Rapoartele, trimise la adresa din rua, arată cine a trimis emailuri în numele domeniului. Ordinea sigură e să pornești cu none, să citești rapoartele câteva săptămâni și să urci politica abia după ce toate serviciile legitime trec verificarea.
Din februarie 2024, Gmail cere ca orice expeditor să aibă cel puțin SPF sau DKIM, iar cei care trimit peste 5.000 de mesaje pe zi către adrese Gmail au nevoie de toate trei, inclusiv DMARC.
Cum arată, pe un domeniu de exemplu
Tabelul de mai jos e un exemplu, nu configurația cuiva. example.ro e un domeniu de exemplu, iar furnizor-exemplu.net ține locul furnizorului tău. Valorile reale le iei din panoul furnizorului.
| Tip | Nume | Valoare (exemplu) |
|---|---|---|
| MX | example.ro | 10 mx1.furnizor-exemplu.net |
| TXT (SPF) | example.ro | v=spf1 include:spf.furnizor-exemplu.net ~all |
| TXT sau CNAME (DKIM) | selector1._domainkey.example.ro | cheia publică sau adresa dată de furnizor |
| TXT (DMARC) | _dmarc.example.ro | v=DMARC1; p=none; rua=mailto:[email protected] |
Un lucru pe care aceste înregistrări nu îl rezolvă: ele împiedică falsificarea adresei de expeditor, dar nu opresc pe cineva care intră în căsuța reală cu o parolă furată. Pentru asta e nevoie de autentificare în doi pași pe toate conturile. Cum arată un astfel de atac până la plata greșită e descris în ghidul despre frauda cu factura modificată.
Ordinea în care faci lucrurile
Dacă firma are deja email în altă parte, ordinea pașilor contează:
- creezi utilizatorii și căsuțele la noul furnizor și adaugi înregistrarea, de obicei un TXT, prin care acesta verifică faptul că domeniul e al tău;
- copiezi mesajele vechi sau stabilești cum le vei muta;
- schimbi MX-ul, ideal seara sau în weekend, când vin puține mesaje;
- adaugi SPF, pornești DKIM și pui DMARC cu politica
none; - configurezi Outlook și telefoanele, apoi trimiți un mesaj către o adresă din afară și unul dinspre ea, ca să verifici că merg amândouă direcțiile.
Greșeli frecvente
- domeniul înregistrat pe numele unui angajat sau al firmei care a făcut site-ul. Dacă relația se strică, firma nu își poate muta domeniul fără acordul titularului;
- contul de la registrar pus pe o adresă de pe chiar acel domeniu. Când domeniul expiră, se opresc și site-ul, și emailul, așa că nici notificările de reînnoire nu mai ajung la nimeni;
- a doua înregistrare SPF, adăugată când apare un serviciu nou de newsletter. Serviciul nou se trece în înregistrarea existentă;
- DMARC pus direct pe
reject, înainte ca toate serviciile care trimit în numele firmei să fie în SPF sau să semneze cu DKIM. Facturile trimise din programul de facturare, de exemplu, pot ajunge respinse; - MX-ul schimbat înainte să existe căsuțele la noul furnizor. Mesajele care sosesc în acel interval sunt respinse;
- o singură parolă pentru office@, știută de toată lumea. Nu se poate afla cine a citit sau a șters un mesaj, iar parola rămâne la toți cei care au plecat din firmă.
Ce presupune administrarea conturilor de email pe termen lung e descris pe pagina administrare IT.
Întrebări frecvente
Întrebări despre emailul pe domeniu
Pot avea o adresă de email pe domeniul firmei gratuit?
Domeniul se plătește oricum. Căsuțele pot fi incluse în găzduirea site-ului, iar câțiva furnizori au planuri gratuite cu limite. Microsoft 365 și Google Workspace se plătesc pe utilizator, după perioada de încercare. La o variantă gratuită, verifică dacă poți prelua căsuța unui om care pleacă.
Cât durează până începe să funcționeze adresa nouă?
Căsuța poate trimite mesaje imediat după ce e creată și domeniul e verificat. Mesajele din afară încep să ajungă la noul furnizor după ce schimbarea înregistrării MX se propagă. Durata depinde de TTL-ul setat pe înregistrare și e de obicei între câteva minute și câteva ore.
Ce se întâmplă cu emailurile vechi când schimb furnizorul?
Rămân la furnizorul vechi. Schimbarea MX-ului mută doar mesajele care sosesc de atunci încolo. Pe cele vechi le copiezi printr-o migrare și închizi contul vechi abia după ce ai verificat că au ajuns toate.
De ce ajung emailurile firmei în spam la destinatari?
Cele mai dese cauze sunt un SPF lipsă sau incomplet, DKIM nepornit, lipsa unei înregistrări DMARC și mesaje trimise dintr-un serviciu care nu apare în SPF, de exemplu programul de facturare sau platforma de newsletter. Trimite un mesaj către o adresă Gmail: în meniul mesajului primit, opțiunea care afișează mesajul original arată dacă SPF, DKIM și DMARC au trecut verificarea.
Am nevoie de licență separată pentru office@ sau contabilitate@?
Depinde de furnizor. În Microsoft 365, adresele comune pot fi căsuțe partajate, care nu cer licență proprie, iar fiecare om intră în ele cu contul lui. Alți furnizori oferă aliasuri, adică o adresă în plus pentru aceeași căsuță, sau grupuri care trimit mesajul mai multor oameni.
Faci emailul pe domeniul firmei?
Dacă vrei ajutor la alegerea furnizorului, la înregistrările DNS sau la mutarea emailurilor vechi, scrie-ne.